Home Informatii firma Produse Automatizari Instalatii tehnologice Links Contact

Alegeti limba:
Romana
English

PLANUL NATIONAL PENTRU CERCETARE - DEZVOLTARE SI INOVARE 2007-2013

- PROGRAMUL 5 - INOVARE

Agenţia Managerială de Cercetare Ştiinţifică, Inovare şi Transfer Tehnologic

- POLITEHNICA din Bucureşti

Proiect ECOVER

- Tehnologii avansate si ecologice de realizare a materialelor de protectie

pentru imbunatatirea rezistentei la coroziune  -


ETAPA I


Denumirea etapei: Cercetari industriale pentru stabilirea compozitiilor materialelor compozite in baza zinc ce vor fi utilizate ca material de acoperire rezistent la coroziune. Cercetare industiala in vederea realizarii unei tehnologii avansate ecologice de obtinere a unor benzi din otel cu grosimea de 0,07 - 0,8 mm acoperite cu materiale cu rezistenta crescuta la coroziune

Activitatea I.1 - Studiu privind alierea baii topite in vederea obtinerii de materiale cu rezistenta crescuta la coroziune si pentru realizarea unei tehnologii ecologice de obtinere a benzilor din otel  de 0,07 - 0,8 mm acoperite termic

In cadrul etapei I din prezentul contract a fost realizat un studiu exhaustiv cu privire la cunostintele actuale in domeniul acoperirilor metalice de protectie anticoroziva, in vederea obtinerii de materiale cu rezistenta crescuta la coroziune si pentru realizarea unei tehnologii ecologice de obtinere a benzilor din otel  acoperite termic in intervalul de grosimi 0,07 mm - 0,8 mm.

In cadrul documentatiei sunt analizate in detaliu pe capitole distincte urmatoarele aspecte teoretice ale acoperirilor metalice de protectie:

1. Clasificarea tipurilor de  acoperiri rezistente la coroziune. Aceasta s-a facut in functie de criterii precum compozitia chimica a straturilor protectoare, natura metalului de acoperire care determina comportare de tip anodic sau catodic fata de metalul de baza, metode de acoperire precum acoperiri prin imersie la cald (cufundare), acoperiri prin depunere electrolitica, acoperiri prin placare, acoperiri prin pulverizare (metalizare), acoperiri prin difuzie termica.

2. Structura acoperirii la zincarea termica. Diagrama de faze reprezinta o explicitare detaliata a metalogfrafiei staturilor protectoare care se formeaza in cazul acoperirilor protectoare.

3. Procedee de zincare continua. Sunt incluse descrieri ale procedeelor cunoscute in prezent, utilizate in industriile specifice la o scara mai larga sau mai redusa. Procedeele analizate sunt termice prin imersie la cad sau electrolitice.

4. Influenta factoriilor ce determina calitatea acoperirii. Analiza acestora este destul de detaliata oferind informatii precise despre performantele finale ale acoperirilor de protective si calitatea straturilor depuse. O prima serie de factori studiati sunt:compozitia chimica a otelului, pregatirea suprafetei materialului suport in vederea acoperirii, tratamentul suprafetei otelului, calitatea zincului si compozitia baii de zincare.In cazul compozitiei baii de zincare s-a studiat actiunea diverselor elemente de aliere cum ar fi:actiunea plumbului actiunea staniului actiunea stibiului actiunea cadmiului actiunea cuprului actiunea fierului actiunea aluminiului. Efectul acestor factori se materializeaza prin: marirea rezistentei la coroziune a acoperirii, fluidizarea topiturii de zinc, imbunatatirea aderentei zincului la support, marirea stralucirii acoperirii de zinc, diminuarea actiunii impuritatilor din zinc cu pana la 50%, reducerea cantitatii de zinc dur care se formeaza, reducerea si uniformizarea grosimii acoperirii de zinc. O a doua serie de factori de refera la: temperatura de zincare, durata de imersie, viteza de imersie si extragerea din baie, racirea dupa zincare, indepartarea excesului de zinc.

5. Acoperiri compozite cu matrice metalica pe suport de otel. Materialele compozite sunt o combinatie volumica a unor faze diferite si prezinta caracteristici pe care nu le au componentele initiale luate separat. In cadrul acestui capitol avem o analiza a acestor tipuri de acoperiri dupa: natura, textura si forma materialului complementar (ranfortului), dupa natura matricei. In acest din urma caz compozitele pot fi: compozite cu matrice metalica (Zn, Cd, Al, Cu, Ni, Mg, aliaje), compozite cu matrice organica (polimeri), compozite cu matrice din carbon, compozite cu matrice ceramica.

Alte criterii de clasificare sunt reprezentate de: configuratia geometrica a materialului complementar, modul de realizare a suprafetei de contact, marimea materialului complementar, particularitatile geometrice ale materialului complementar si modul de orientare a acestuia in matrice.

Principalele caracteristici ale straturilor de protectiie care pot fi imbunatatite sunt: rezistenta la rupere, rezistenta la uzura, rezistenta la coroziune, rezistenta la temperaturi inalte, duritatea superficiala, stabilitatea dimensionala, amortizarea vibratiilor sau caracteristicile electrice, magnetice, etc.

Acoperirile compozite in matrice metalica sunt considerate materiale avansate, cu aplicatii multiple, in diverse domenii pentru protectii specifice, proprietati decorative si tehnologice si alte proprietati functionale. Materialele compozite pot fi depuse prin anumite procedee sau printr-o combinare de procedee pe diferite suporturi metalice sau nemetalice deschizand perspective noi in obtinerea unor straturi subtiri, cu proprietati dorite si superioare celor ale componentilor.

6. Microalierea si alierea baii de zincare in vederea imbunatatirii performantelor acoperirii. Cresterea tot mai mare a cererii de tabla zincata, in detrimentul tablei laminate la rece, a dus la marirea productiei si cresterea calitatii depunerii de zinc. imbunatatirea calitatii se realizeaza prin alierea sau microalierea zincului cu unul sau mai multe din elementele: Al, Ni, Co, Bi, Mn, Mg, Ti etc., sau prin tratarea ulterioara a suprafetei zincate prin tratament termic, pasivare sau acoperiri cu substante organice. Efectele microalieii sunt: diminuarea reactivitatii metalului de sacrificiu (Zn) prin inlocuirea cu un aliaj mai putin electronegativ, care sa se corodeze mai lent sau sa conduca la o durata de protectie mai lunga, pentru o grosime egala, sau mai mica, a stratului; ameliorarea unei proprietati de utilizare ca: sudabilitatea, capacitatea de vopsire, plasticitatea stratului, rezistenta la temperatura etc. O evaluare a rezistentei la coroziune este insuficienta pentru a caracteriza un produs, fiind la fel de importante si proprietatile de deformare plastica si de uzura si criteriile economice precum: pretul de cumparare, costurile de punere in lucru, conditiile de disponibilitate pe piata. Cresterea rezistentei la coroziune este principalul obiectiv in imbunatatirea acoperirilor metalice, fiind caracteristica definitorie a straturilor de protectie. Viteza de oxidare se poate modifica la adaosul unui element de microaliere sau aliere. Sensul modificarii va depinde de proportia elementului de aliere in metalul de baza, de valenta sa, de concentratia si de natura

defectelor de retea ce-l caracterizeaza. In acest sens studiul reflecta analiza diverselor forme de microaliere a baii de topitura cu: aluminiu, nichel, plumb, stibiu, siliciu, lantan si ceriu, cadmiu, titan. O atentie deosebita a fost acordata microalierii cu aluminiu, microalierii cu nichel si tratamentului termic secundar al otelurilor acoperite cu zinc ,care conduc la formarea unor  aliaje pe suprafata cu caracteristici superioare de protective anticoroziva, precum si la diminuarea pierderilor prin formarea drosului din baie si a produsilor de oxidare.

7. Acoperiri cu Pb, Sn si aliaje Pb-Sn prin imersie la cald In cuprinsul studiului este analizata posibilitatea de marire a aderentei stratului depus  la suportul de otel ,cresterea duritatii acestuia si in special a rezistentei la coroziune .In acest sens topitura de plumb se aliaza. Se practica in general alierea cu staniu, cu stibiu (5%) sau  2,5% Sn si 2,5%Sb. in unele cazuri se utilizeaza 0,25- 0,5%Ag alaturi de 1%Zn. Cu cresterea continutului in elemente de aliere, in special staniu, acoperirile capata un aspect stralucitor. Otelul acoperit cu plumb aliat cu staniu este impartit in functie de continutul de staniu in doua grupe: Terne (8-12%Sn) si Tin terne (20-25% Sn). Acoperirea cu aliaj de Pb-Sn confera tablei din otel o buna rezistenta la coroziune, capacitati inalte de sudare si lipire si imbunatateste deformabilitatea. Acoperirea prezinta o inalta rezistenta la coroziune in atmosfere care contine compusi ai sulfului, in mediul produselor petroliere, in acizii sulfuric si fosforic.

8. Acoperiri electrochimice cu zinc si aliaje ale acestuia. Zincarea electrochimica a fost realizata initial in scop anticorosiv, pentru protectia materialelor feroase. Odata cu perfectionarea procedeelor de tratare ulterioara a depunerilor de zinc precum si cu stabilirea unor game de adaosuri care permit obtinerea acoperirilor lucioase direct din electrolit, zincarea a putut fi incadrata in gama acoperirilor protector – decorative.In cadrul studiului au fost analizate mecanismele acestui tip de process precum si influenta diferitelor elemente de aliere precum: cadmiu, nichel, fier si staniu.

9. Ecologizarea tehnologiei de protectie anticoroziva a benzilor din otel prin diminuarea si valorificare deseurilor. Acest capitol trateaza metodele de recuperare a zincului din deseurile metalice de tip dros sau cenusa rezultati in urma procesului de zincare. In cadrul metodelor de regenerare si recuperare remarcam procedee de : recuperarea zincului din cenusa, recuperarea zincului cu rasini schimbatoare de ioni (R.S.I.), recuperarea zincului ca clorura de zinc, recuperarea zincului ca sulfat de zinc,recuperarea zincului pe cale chimica, recuperarea zincului prin procedeul electrolitic.

10. Performante tehnice ale acoperirilor de protectie cu zinc. In acest capitol sunt analizate mecanismele de aparitiei a coroziunii straturilor de protectie precum si factorii care pot influenta durata de viata a acoperirii. Exista mai multi factori ce trebuie luati in consideratie cand este aleasa cea mai potrivita acoperire cu zinc. Acoperirile cu zinc protejeaza otelul prin asigurarea unei bariere fizice cum ar fi protectia catodica pentru suportul din otel. Este importanta alegerea depunerii corecte cu zinc pentru asigurarea de performante optime la expunerea la conditiile de mediu. Acoperirile cu zinc creaza o bariera continua, impenetrabila ce nu trebuie sa permita infiltrarea umiditatii la otel. Fara umezeala, nu exista coroziune, decat in anumite atmosfere chimice. Eficienta acoperirii cu zinc in orice mediu este direct proportionala cu grosimea acesteia. Durata de viata a acoperirii este determinata de viteza de coroziune, care este functie de mai multi factori cum ar fi timpul, compozitia mediului agresiv si tipul de acoperire.In mediul natural, nivelul de aciditate al ploii va influenta viteza de coroziune a zincului. In medii de interior (tubulatura de ventilatie, podele si pereti din otel) poate fi prezenta si umiditatea. Astfel, tipul si grosimea acoperirii depind de durata de viata necesara si de conditiile de expunere.Rezistenta la coroziune poate fi imbunatatita prin utilizarea de aliaje de zinc, cum ar fi Galfan, Galvalum, galvanizare cu aliaj Zn-Ni.Protectia catodica este un alt mecanism eficient de protejare a otelului impotriva coroziunii. Cand este expus otelul de baza (cutite sau dispozitive de zgariere) acesta este protejat catodic prin coroziunea de sacrificiu a zincului depus pe otel.

© Copyright 1991-2015 Galfinband S.A. | All rights reserved